Acum e momentul pentru o lecție de bună purtare?
“Children make us into adults”, zice proverbul englezesc. Poate că asta se vede mai ales când ne fac să trecem prin situații inedite. Când se tăvălesc pe jos, când răspund nu tocmai cuviincios profesorului, când fac câte o boacănă.
Și, de obicei, primesc două tipuri de răspuns:
- fie sunt „certați”
- fie sunt ignorați
Ca adulți, am învățat să izolăm anumite informații, să facem o selecție din tot ceea ce vine înspre noi. Ei bine, copiii absorb tot felul de informații, de peste tot, fără filtre, încercând să facă conexiunile între acele informații și experiența lor de zi cu zi.
Și, atunci cum ar fi mai bine să reacționez?
Dându-le tot timpul cât mai multe informații relevante despre ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Care e momentul cel mai bun pentru o lecție de bună purtare?
Momentul cel mai bun pentru asemenea învățăminte e rareori momentul când ceva neașteptat se întâmplă. Putem să îi pregătim pe copii indirect pentru anumite situații dându-le mici lecții înainte sau după experiențe noi, fără să ne transformăm în declamatorii unui discurs despre morală.
Poate dacă am vorbi înainte despre “cum să spunem nu într-un mod respectuos,” sau “cum trebuie să urmăm instrucțiunile profesorului”, momentul neascultatului profesorului s-ar transforma într-un “reminder” al lucrurilor deja discutate.
Înainte de a pune un copil într-o situație complet nouă, față de care nu știe cum să reacționeze, pregătiți-l. Gândiți-vă de ce informații ar avea el nevoie pentru ca acea situație să se transforme într-o experiență reușită. Dar, pentru asta trebuie să ne asigurăm că atât părinții cât și profesorii au așteptări realiste de la el.
Un moment bun pentru o lecție de bună purtare este un moment neplanificat, un moment când observăm, să spunem, un comportament dezirabil și îl subliniem folosindu-l ca pe un instrument de învățare pentru a extinde contextul învățării, făcând conexiuni cu alte exemple sau situații relevante.
Momentul bun pentru lecție este contextul acela plin de sens pe care îl folosești ca să introduci sau să extinzi ceva ce vrei ca acel copil să înțeleagă sau să deprindă. E un context în care recunoști o atitudine sau un comportament de dorit, atragi atenția asupra lui, făcând conexiuni cu alte momente asemănătoare. E un context care dă sens și altor momente viitoare.
Să asculți și să observi comportamentul unui copil este foarte important. Neplanificarea este, dacă vreți, esența momentului bun pentru o lecție de comportament. Totul se reduce la vorbitul despre ce se întâmplă, vorbitul ca parte din procesul trecerii printr-o experiență. Este spontan și antrenează deopotrivă entuziasmul adultului și al copilului, dând o notă personală, dar mai ales relevantă contextului învățării.
Așadar, când e bine să învățăm?
Tot timpul și cu fiecare moment care se ivește. Peste tot și în multe moduri.
Da, copiii vor fi întotdeauna copii și vor da naștere unor momente delicate. Să fii pregătit tot timpul e imposibil, iar să găsești oportunități adecvate pentru învățare poate doar să atenueze noutatea situației în care te găsești. Dar „boacăna” va face cu siguranță deliciul prietenilor și nepoților. Și al tău, cu cât vei înainta în vârstă!