Despre ÎNVĂȚARE ȘI FORMARE pe tot parcursul vieții

M-am tot gândit la învățare și la care sunt parametrii în funcție de care gândim învățarea. Într-o programă de Life Skills , am regăsit lucrurile esențiale pentru mine în învățare și în viață, structurate pe cei patru piloni ai educației din Raportul UNESCO al Comisiei Delors despre Educația secolului XXI din 1996. (Learning: The treasure within)

LEARN TO KNOW – A ȘTI = CUNOȘTINȚE / CONȚINUTURI – Ce trebuie să știe elevul?

LEARN TO DO – A FACE = COMPORTAMENTE – Ce trebuie să facă elevul?

LEARN TO BE – A FI = ATITUDINI – Cum trebuie să se manifeste elevul?

LEARN TO LIVE TOGETHER – A CONVIEȚUI = PERFORMANȚE – Ce trebuie să știe să facă elevul?

Așadar, gândim învățarea în funcție de: cunoștințe, comportamente, atitudini și performanțe.

Diagrama dezvoltării abilităților de viață, cu valoare curriculară autentică, sintetizează simbolic treptele devenirii umane prin educație și formare:

1. Cercul din centru cuprinde cele patru dimensiuni ale existenței umane: a fi, a ști, a face, a conviețui.

2. Cercul doi dinspre centru cuprinde direcțiile generale de dezvoltare a abilităților de viață.

3. Cercul al treilea este cel al competențelor cheie care stau la baza educației formale în școală.

4. Cercul al patrulea este cel al abilităților de viață necesare pentru a trăi o viață de calitate.

Cadrul celor 8 competențe-cheie, valabil pentru orice profesie a fost dezvoltat ca parte a implementării inițiativei „Education & Training 2010”, care urmărește obiective strategice ale Comisiei Europene pentru educație și formare. În data de 18 decembrie 2006, Parlamentul European și Consiliul UE au adoptat o Recomandare (2006/962/CE) cu privire la stabilirea unor competențe-cheie pentru învățarea de-a lungul vieții (LLL = Life Long Learning).

Aceste competenţe-cheie reprezintă o combinaţie a CUNOŞTINŢELOR, a ABILITĂŢILOR şi a ATITUDINILOR adecvate fiecărui context, necesare pentru

  • împlinirea şi dezvoltarea personală,
  • incluziunea socială,
  • cetăţenia activă şi
  • ocuparea forţei de muncă.

Iată cele opt competențe-cheie:

  • Comunicarea în limba maternă
  • Comunicarea în limbi străine
  • Competenţe sociale şi civice
  • Sensibilizare și exprimare culturală
  • Capacitatea de a învăţa să înveți
  • Competenţa matematică şi competenţe de bază privind ştiinţa şi tehnologia
  • Competenţa digitală
  • Simţul iniţiativei şi al antreprenoriatului

Într-o societate unde singurele constante sunt CUNOAȘTEREA și SCHIMBAREA, aceste competențe-cheie sunt menite să ajute individul să se adapteze așteptărilor acestei lumi din ce în ce mai interconectate. Cu toate acestea, spune Sir Ken Robinson, „pe măsură ce ritmul schimbării continuă, crearea unor forme noi de educație bazate pe principii alternative nu este doar un moft romantic, ci un element esențial pentru împlinirea personală și pentru sustenabilitatea lumii pe care o creăm acum.

Sistemele dominante de educație se bazează pe trei principii – sau mai bine zis presupoziții – care sunt exact opusul modului în care ne trăim viețile. În primul rând, ele promovează standardizarea și o accepție limitată asupra inteligenței în vreme ce talentul este divers și personal. În al doilea rând, ele încurajează conformitatea în vreme ce progresul și realizările culturale depind de cultivarea imaginației și creativității. În al treilea rând, sistemele de educație sunt liniare și rigide în vreme ce cursul fiecărei vieți, incluzând a noastră, este organic și imprezibil în mare parte.”

Recomandarea privind stabilirea acestor competențe-cheie pentru învățarea de-a lungul vieții subliniază că aceste competențe ar trebui dobândite de către:

  • tinerii aflaţi la sfârşitul perioadei obligatorii de învăţământ şi formare, ce se pregătesc pentru viaţa adultă, și în special pentru câmpul muncii, aceste competențe constituind totodată o bază pentru continuarea învăţării;
  • adulţi pe tot parcursul vieţii, printr-un proces de dezvoltare şi actualizare a abilităţilor.

O să închei aceste rânduri prin aceeași întrebare pe care am mai pus-o cândva într-un articol: după 17 (Raportul UNESCO al Comisiei Delors) și respectiv 7 ani (Recomandare 2006/962/CE referitoare la competențele-cheie) de la direcțiile în învățare și formare stabilite la nivel european, după menționarea acestor lucruri în rapoarte ministeriale și documente educaționale oficiale, după 7 ani de la primul TED Talk al lui Sir Ken Robinson, cum e posibil ca aceste lucruri să se regăsească în așa mică măsură la nivelul clasei și mai ales în viața noastră și a copiilor noștri, în fine în conturul României de mâine? De ce?