Despre pro-activitate și alte cuvinte la modă
În viața de zi cu zi, auzim din ce în ce mai des cuvintele foarte la modă: “a fi pro-activ”. Suntem saturați de o lume corporatistă cu lemnăria limbajului aferent, care încearcă să ne remodeleze obiceiurile și comportamentele.
Și totuși … Un principiu fundamental al ființei umane, ne spune Stephen R. Covey, este următorul: între stimul și răspuns, există o breșă în care avem capacitatea de a ALEGE: „Between stimulus and response there is a space. In that space lies our freedom and power to choose our response. In those choices lie our growth and our happiness.”
Cum alegem este o combinație de conștiinta de sine, imaginație, conștiință și voință. Când atitudinea de a fi pro-activ ne intră în reflex, devenim responsabili de viețile noastre și de contextul nostru și luăm decizii care sunt bazate pe principii și reflecție.
Ca să fim tipul de părinți pe care ni i-am dori la rândul nostru, trebuie să acționăm pro-activ. Ce vreau să spun cu asta? Un părinte care gândește că are un copil gălăgios, dezordonat, căruia îi place să se murdărească și să facă nenumărate boacăne are tendința de a urmări în comportamentul copilului cu pricina exact acele tipuri de comportamente care îl deranjează.
La fel și cu profesorul: etichetele puse unui copil au tendința de a se transforma într-o serie de caracterizări împietrite care antrenează altele și altele. Problema este modul în care noi ALEGEM să ne uităm la problemă, ca să pornesc iar de la un citat al lui Covey.
Așadar alegem să:
- gândim în etichete definitorii, ce pietrifică tipare comportamentale nedorite
sau să
- gândim situația diferit, păstrând perspectiva și folosindu-ne imaginația.
Astfel, comportamentul copilului nu va deveni o profeție care se împlinește în timp ce căutăm alte și alte exemple care să ne dovedească faptul că avem dreptate. Poate ar trebui să încercăm să căutăm și acel tip de comportament care nu ne deranjează și care nu ne face să reacționăm la lucrurile care sunt “de așteptat”. Poate putem să acționăm înainte de a re-acționa!
Dacă vreți, haideți să luăm acest lucru ca “o gândire retrospectivă”, ca atunci când ne uităm la o situație extraordinară cu imaginație și umor, reacționând creativ, neașteptat. Cred că, de fapt, atunci când ne gândim că noi suntem adulții responsabili de copil și stăpâni pe situație, copilul de patru ani care ne “scotea din pepeni” ne transformă brusc în părinți/profesori mai eficienți și mai fericiți, cu un zâmbet înțelegător în colțul gurii.
Putem cădea victima acestui tip de gândire care caută eroarea, încercând să dăm vina pe soț, televiziune, jocurile video, prietenii copilului de la grădiniță/școală. Poate fi deconcertant dacă sugerezi unui părinte că poate alege dacă e cazul să fie supărat sau nu pe tipul de comportament al copilului său. Avem controlul asupra sentimentelor și atitudinilor noastre și chiar asupra modului în care ceilalți se poartă în jurul nostru. Ne construim împreună și unii pe alții. Fie că vrem sau nu, suntem deja puncte de reper pe care alții le acceptă sau resping. Dar, avem de ales.
Putem alege să acționăm în loc să reacționăm în fiecare zi.
Să fii pro-activ este un obicei. Un obicei la care putem lucra.
Versiunea revizuită a textului apărut inițial în SUPERBEBE:
