Posts

Curajul de a greși

Din categoria „pay it forward”, aș vrea să dau mai departe o postare de pe copyblogger.com despre „curajul de a greși”, așa că am decis să vă redau în câteva cuvinte o parte dintre adevărurile (biased!) regăsite acolo.

Obișnuiam să cred că a avea dreptate este un mare lucru. Un lucru important.

Să spui ce trebuie, să faci lucrurile cum trebuie, să fii atunci când trebuie acolo unde trebuie. Am crezut un timp că toate aceste lucruri sunt absolut necesare pentru a avea succes în viață.

Dacă vrei ca oamenii să te respecte, trebuie să spui ce trebuie, nu? Dacă vrei ca ei să stea în preajma ta, trebuie să le fii pe plac? Pentru că avem tendința să ne conformăm standardului. Conformitatea cu standardul este tot ceea ce contează la un anumit moment dat în viață. Să faci ce trebuie, să citești cărțile care trebuie, să te duci la școala care trebuie.

Ceea ce nimeni nu ne subliniază este costul acestei conformități. Da, e adevărat, îți atrage după sine aprobarea celorlalți, dar uneori până în punctul de a te pierde pe tine, de a pierde din vedere cine ești tu de fapt.

Să ai dreptate sau să greșești? Oamenii sunt atenți sau îi urmăresc cu atenție numai pe cei care au dreptate, iar atotștiutorii, oamenii care au tot timpul răspunsuri sigure la ei sunt apreciați.

Și totuși, aș vrea să vă vorbesc acum drespre acei oameni care au curajul de a greși. De a sta să se gândească. De a nu ști să răspundă pe loc. Faptul că au curaj nu înseamnă că nu le mai e frică că vor fi catalogați drept neștiutori. Ci doar că au reușit să o stăpânească sau să treacă peste ea pentru că vor să poată să își asume răspunsul. Fie și greșit. Aș vrea să vă vorbesc despre oamenii care nu acceptă conformitatea sau care o pun sub semnul întrebării, care o subminează și își iau timpul să răsucească o idee pe toate părțile. Oamenii care se îndoiesc de idei, le întorc pe dos, le repoziționează. Oamenii care au curajul să fie diferiți.

Prin diferență nu înțeleg oamenii care o caută voit, care vor să șocheze cu orice preț, care sunt diferiți doar de dragul de a fi diferiți. Ci oamenii care au curajul să încerce și să greșească.

Cred că „a avea dreptate” și „a greși” sunt noțiuni care acum nu mai funcționează decât în ghilimele. Pentru că, în fiecare zi, ideile valide sunt infirmate și viceversa. Cu fiecare zi care trece, noi decidem să le alocăm o altă definiție și un alt sens. Însă avem și oportunitatea de a decide ce sens le dăm.

Pentru că prin ștergerea oricărui sens, unul nou e creat, prin desființarea unui standard, altul nou e legitimat. Este vorba despre un fel de deconstrucție creativă. A creative mortal engine.

Vor exista oameni care vor pune sub semnul întrebării ideile voastre? Sigur că da. Obstacolele sunt ceea ce vezi când pierzi din vedere ceea ce crezi, ceea ce simți, ceea ce vrei sau ceea ce ești. Leaderii reali sunt pro-activi, voluntari, chiar dornici de a nu fi plăcuți. Și asta nu  e o poză, ci doar prețul schimbării pe care ideile lor o impun.

 

Tu ai curajul să greșești? Ai curajul să dai un alt sens zile de mâine?

What happened to your talent?

E un fapt recunoscut deja că problemele cu care se confruntă instituțiile şi organizaţiile de azi sunt generate de şcolile şi universităţile pe care le-am urmat. Majoritatea oamenilor părăsesc sistemul de educaţie fără să aibă prea mare legătură între ceea ce au învățat și ceea ce vor urma să facă sau între ceea ce fac și adevăratul lor potenţial creativ.

Cum ajung ei să rateze șansa de a deveni ei înșiși? Șansa de a-și identifica pasiunea, talentul și profesia care să spună ceva despre cine sunt ei? Sau ce se întâmplă cu ei pe măsură ce înaintează în vârstă? Cum ajung să creadă că nu mai pot fi creativi?

Actuala paradigmă educațională îi dislocă pe tineri din această matcă a creativitității. De la copii plini de idei ajung la tineri saturați de răspunsuri. De la curiozitate, la definiții. De la originalitate, la stereotipuri.

De ce trebuie tinerii încurajați să își urmeze talentul? Pentru a nu ajunge la o profesie unde vor face lucruri pur și simplu, ci la una care îi va ajuta să se re-găsească, să se cunoască și să afle lucruri noi despre ei și despre ce pot ei să facă.

Poate că trăim așa cum anunța Sir Ken Robinson în una dintre conferințele sale TED o criză a resurselor umane, datorată, la rândul ei, unei crize a educației, a paradigmei educaționale, mai bine spus.

Nu, nu este vorba, sublinia Sir Ken Robinson, despre o evoluție a sistemelor actuale de învățământ, ci de o re-voluție, de o trans-formare în altceva. E vorba de o trecere de la sistemul standardizat de educație la un sistem personlizat, care încurajează talente și pasiuni. O trecere de la un sistem mecanic, industrial, bazat pe linearitate și conformitate, la un sistem organic, bazat pe creștere naturală în funcție de circumstanțele date.

Nu, nu putem prezice rezultatul, dar cu siguranță putem crea condițiile propriei dezvoltări.