What happened to your talent?

E un fapt recunoscut deja că problemele cu care se confruntă instituțiile şi organizaţiile de azi sunt generate de şcolile şi universităţile pe care le-am urmat. Majoritatea oamenilor părăsesc sistemul de educaţie fără să aibă prea mare legătură între ceea ce au învățat și ceea ce vor urma să facă sau între ceea ce fac și adevăratul lor potenţial creativ.

Cum ajung ei să rateze șansa de a deveni ei înșiși? Șansa de a-și identifica pasiunea, talentul și profesia care să spună ceva despre cine sunt ei? Sau ce se întâmplă cu ei pe măsură ce înaintează în vârstă? Cum ajung să creadă că nu mai pot fi creativi?

Actuala paradigmă educațională îi dislocă pe tineri din această matcă a creativitității. De la copii plini de idei ajung la tineri saturați de răspunsuri. De la curiozitate, la definiții. De la originalitate, la stereotipuri.

De ce trebuie tinerii încurajați să își urmeze talentul? Pentru a nu ajunge la o profesie unde vor face lucruri pur și simplu, ci la una care îi va ajuta să se re-găsească, să se cunoască și să afle lucruri noi despre ei și despre ce pot ei să facă.

Poate că trăim așa cum anunța Sir Ken Robinson în una dintre conferințele sale TED o criză a resurselor umane, datorată, la rândul ei, unei crize a educației, a paradigmei educaționale, mai bine spus.

Nu, nu este vorba, sublinia Sir Ken Robinson, despre o evoluție a sistemelor actuale de învățământ, ci de o re-voluție, de o trans-formare în altceva. E vorba de o trecere de la sistemul standardizat de educație la un sistem personlizat, care încurajează talente și pasiuni. O trecere de la un sistem mecanic, industrial, bazat pe linearitate și conformitate, la un sistem organic, bazat pe creștere naturală în funcție de circumstanțele date.

Nu, nu putem prezice rezultatul, dar cu siguranță putem crea condițiile propriei dezvoltări.